True love...or maybe not.

So...m-a apucat inspiratia pe la 00:30...am decat un fragment, care va fi in fic, am sa-l pun aiic si vreu parerea vostra cat mai sincera daca credeti ca va iesi ceva bun sau nu(eh deja m-am apucat de scris, dar inca nu am terminat primul capitol)

Enjoy!


"Trecuse cu mult de miezul noptii.Inca ploua, ploua torential de doua ore si parea ca nu avea sa se opreasca prea curand.Pe jos, in mijlocul strazii zacea o fata., statea nemistcata, gandindu-se.Picaturile reci de ploaie cadeau brutal pe fata ei palida, insa pe ea nu pareau sa o deranjeze.Era prea cufundata in ganduri ca sa mai observe sau sa simt ce se intampla in jurul ei.Totul era pustiu, niciun om, nicio masina, nimeni.Se mai auzea din cand in cand vuietul vantului si ploaia ce se lovea de frunzele copacilor.
Acea noapte fusese groznica pentru ea si parea interminabila.Nu-si putea scoate din minte acele scene oribile de care avusese parte.Nimic nu avea sa mai fie cum a fost. Era lipsita de orice putere si in singurul lucru care si-l mai dorea era sa moara."

Hmm imi palce cum ai inceput si eu sunt amatoare de ficuri -.-" de abia astept nextu' si sa-l faci mai lung

Pey, nu am inceput asa :D asta e fragment, ideea care m=-a facut sa scriu :D
Acum abia am scris capitolul I dar trebuie sa-l corectez:D
O s-o iua cu inceputul si am sa ajung si la fragmentul mai sus mentionat

Aha am inteles...ei bine tot te astept ^^"

Dragut inceputu'...pun pariu ca va fi superb ficu'...m`a fermecat si acest fragment..asa ca ce sa mai zic de fic cand il pui :D

Imi place foarte mult fragmentul! Sper sa pui repede continuarea!

Wah, nu mi-a prea iesit si am cam renuntat la el, dar promit sa ma apuc iar cat mai curand :D

Deci, cum am promis m-am apucat de scris, dar de altul.Sper sa va placa si sorry pentru celalt.
La titlu inca ma mai gandesc. :D

Si fiind primul meu fic, va astept criticile si parerile


Chapter I - El cine mai e?


Picaturile de ploaie se zdrodesc furioase de fereasta camerei mele din ce in ce mai tare.Incep sa ma satur de acest sunet monoton.Ploua deja de cateva ore, soarele nu se gandeste si el sa-si mai faca aparitia?Ah, nu-mi spune ca e ocupat.Chiar azi!De ce trebuie sa ploua chiar azi?Trebuia sa-mi strice mie toate planurile !Nu am mai vazut-o pe Yanna de doua luni si azi chiar vroiam sa iesim, avem multe de povestit.Am uitat sa va spun cine e Yanna, nu?Ei bine, Yanna este cea mai buna prietena a mea, o fata satena, cu parul lung si ochi caprui, destul de inalta si are 17 ani, la fel ca mine.Mi-a fost colega de generala, insa din pacate am ales licee diferite, dar asta nu ne-a impiedicat sa ramanem prietene.
Cred ca am sa ma intind putin in pat, apoi poate am s-o sun.Insa ploaia imi daduse o oarecare stare de oboseala, iar in numai cateva minute somnul puse stapanire pe ploapele mele grele.Spre surprinderea mea am fost trezita de lumina orbitoare a soarelui ce se aratase mandru pe cerul inseninat.M-am ridicat din pat, usor ametita, indreptandu-ma catre baie.M-am spalat pe fata ca sa ma trezesc, apoi am decis s-o sun pe Yanna.
A fost mai mult decat incantata sa imi auda vocea, dar si eu pe a ei.Am stabilit sa ne intalnim in parc, peste o jumatate de ora.Zis si facut.M-am imbracat in graba, cu un tricou mov si o pereche de pantaloni albi, mi-am prins parul intr-o coada apoi am iesit din casa.Parcul era aproape, asa ca in zece minute am ajuns.Am treversat strada ai am vazut-o, asteptandu-ma.Insa nu era singura, era insotitata de un baiat, banuiam ca iubitul ei.Era un tip inalt, brunet si ochi caprui, cel putin asa vedeam eu mai de le departare.
- Hei , Yanna!am zis cu entuziasm, imbratisand-o.Nu ne-am vazut de mult!
- Mi-a fost dor de tine, Serena!Ah, am uitat...el e Zero, ea e Serena.
- Buna, spuse baiatul, apropiindu-se de mine.
I-am raspuns aproape in soapta, insa cred ca m-a auzit caci mi-a intins mana.I-am strans-o usor, moment in care m-am simtit foarte ciudat, parca ametita, asa ca mi-am tras mana repede.S-a uitat la mine mirat, apoi mi-am lasat privirea in pamant:
- Scuze...
- Nu-i nimic.Ai patit ceva?
- Nu...
- Hei ce-i cu voi?ne intrerupse Yanna.
- Ce sa fie?intreb eu dezorientata.Apropo, el e iubitul tau?
Yanna se rusina, apoi aproape ca tipa.
- Ai innebunit?Nu, e doar un coleg, raspunse razand.
- Daca tu zici...
- Ce-ar fi sa lasam discutiile astea si sa ne asezam pe o banca?
- Luati-o voi inainte, eu ma duc sa-mi iau un suc.Vreti si voi ceva?intreba politicos Zero.
Yanna dadu din cap in semn ca nu, iar eu l-am rugat sa-mi aduca unul de portocale.Ne-am asezat pe o banca si l-am asteptat, in timp ce prietena mea imi povestea ce a facut in ultima vreme.Insa eu eram cu gandul departe, nu prea atenta la ce spunea ea.
- Ser!Ma asculti?
- Mm?A...da, scuze.
- Ai patit ceva?
- Nu, ma gandeam doar.Nimic important, stai linistita.
- Ok.Uite ca vine si Zero.
- Um...mersi.am spus eu luand sucul.
- Cu placere, raspunse zambind.
Pentru cateva clipe, se lasase tacerea, iar Zero se uita fix la mine.Am ridicat privirea si m-am uitat in ochii lui.Abia acum observam ca ochi lui erau de fapt mov, un mov atat de bland si de misterios.Nu mai vazusem o asemenea culoare.Insa linistea a fost intrerupa in scurt timp de zapacita de langa mine, Yanna:
- Si...Ser, cum mai stai la capitolul baieti?
- Aaa?Cum sa stau?intreb nelinistita.Ca de obicei.
- Zau Serena...crezi ca ma pacalesti?Nu te uiti la tine, cum arati?Sunt sigura ca ai o multime de admiratori...nu te cred!
- Termina Yanna!Stii foarte bine ca nu e asa.Si oricum, mi-e mai bine singura.
- Eh daca tu zici...dar ce zici de Zero?
Pentru cateva clipe am inlemnit.Stiam ca e nebuna, dar nici chiar asa.In cele din urma mi-am revenit, reusind sa vorbesc iar.
- Yanna!
- Bine, bine, scuze.Totusi ai rosit cand i-am rostit numele.
- YANNA!!
- Bine, am tacut...Zero poti sa vi cu mine putin?
- Unde va duceti?am strigat dupa ei, vazand ca se indeparteaza.
- Ne intoarcem repede, imi raspunde Yanna zambind.
Deci...nu aveam incotro decat sa astept.Stiam ca Yanna s-ar fi suparat deaca m-as fi dus dupa ei, asa ca m-am asezat pe o banca, gandindu-ma unde s-ar fi putut duce si de ce.Totusi cunosteam zambetul acela al Yannei si stiam ca nu e de bine, cel putin...nu pentru mine.Mi-am scos telefonul din buzunar si am inceput sa-l butonez, sperand ca asa timpul va trece mai repede, iar cei doi se vor intoarce.Dar din contra, timpul parea ca se scurge mai incet asa ca am renuntat.In cele din urma au aparut si cei doi, Yanna avnd acelasi zambet pe buze.
- Ne-am intors.imi spune Yanna entuziasmata, prea entuziasmata.
- Mda, asta vad si eu.Unde ati fost?
- E secret, imi raspunde Zero, apropiindu-se de mine.
- Eu trebuie sa plec.
- Waaa?Cum adica?De ce, Yanna?
- Pei, trebuie sa ma apuc de despachetat.
- Despachetat??
- Da, ne-am mutat inapoi.Pe curand!
Nici n-am mai avut timp sa ii spun pa caci a luat-o la fuga.Ramasesem doar eu si Zero, tipul pe care abia il cunoscusem.Nu-mi prea placea ideea de a ramane singura cu el, insa nu aveam incotro...


Personajele:

Serena


Yanna


Zero

Wow...imi place cum descrii.. imi palce poveste,e originala personajele imi palce mai ales de Zero [mda..ce sa fac si eu -.-"] asa,greseli de tastare nu cred ca am vazut si sunt curioasa ce o sa se intample cu cei 2 in continuare ...in concluzie Gambate si astept nextu'

thanks Chou, am incercat sa-l fac mai frumos pe al doilea, nu asa mult dialog si ceva descriere, but I suck la descrieri ) so sper sa fi iesit cat de cat bine :-s



Chapter II – Un tip misterios

Nu stiam nimic despre el, decat numele si faptul ca era coleg cu Yanna, insa parea a fi mai mare decat noi doua, in nici un caz nu parea sa aiba 17 ani.Dar cateodata aparentele insaala, desi de data asta ceva imi spunea ca nu ma insel.
Nu-mi puteam lua ochii de la el, ma fascina, parea a fi invaluit intr-o aura de mister.Dar ce trebuia sa fac?Probabil sa plec, insa voiam sa aflu mai multe despre el, sa imprastii acea aura misterioasa ce-l inconjura.Eram cufundata in propriile ganduri, atat de mult incat a trebuit sa ma strige de vreo trei ori pana cand, in sfarsit am reactionat:
- Um...da, scuze, sunt ok.
- Esti cam aeriana azi, spuse el fixandu-mi privirea.
- Mda...in fine, nu-i treaba ta!
- Poate ca e, poate ca nu e.
- Ce vrei sa zici cu asta?
- Nimic.
Zambi din nou, acelasi zambet cald si inocent.Apoi se lasa tacerea.Nu mai intelegeam nimic, imi vorbea ca si cum ma cunoastea.Dar nu cumva facusem cunostinta acum cateva ore?Ba da...atunci?Nu pricep.Era un haos in capul meu, parca nici cum ma numeam nu mai stiam.Ma uitam pe furis la el.El mergea linistit, fara sa ma priveasca, dar era destul de aproape de mine, destul cat sa ma nelinisteasca. Nu pot zice ca inima imi batea mai tare sau ca aveam fluturasi in stomac, doar ca ma simteam putin nelinistita de prezenta lui.
M-am decis sa aflu mai multe despre el, asa ca i-am sugerat sa mergem sa mancam, fiindu-mi si foame, iar el a acceptat, usor incantat as putea spune.Am intrat intr-un restaurant, ales de el si am ramas usor surprinsa de interiorul acestia.Nu era foarte mare, insa era foarte elegant.Draperiile, fetele de masa si scaunele erau aproximativ visinii, ma rog rosu inchis, peretii erau albi, iar pe fiecare masa se afla cate o vaza mica, alba cu cate un buchet de trandafiri inauntru, de aceasi culoare, aceasi nuanta de rosu.Atmosfera era cam romantica, dar nu aveam de sa ma plang, el parea un tip elegant, iar eu sunt o romantica incurabila, asa ca totul era pe placul meu.
Parea sa fie la fel de curios ca si mine, iar discutia a mers de la sine.Era atat de calm si sigur de sine, spre deosebire de mine care m-am cam balbait, dar nu parea deranjat de acest fapt, ci dimpotriva putin flatat, mda, probabil se gandea ca m-am emotionat din cauza lui, cum sa nu?Am aflat mai multe despre el, printre care si faptul ca nu era coleg cu Yan-chan, cel putin nu de clasa, fiind mai mare, si ca, spre surprinderea mea locuieste foarte aproape, cum naiba de nu am dat de el pana acum?
Eram atat de prinsi in discutie ca am uitat si sa comandam, ne-a amintit chelnerita care a venit sa aduca meniurile.Era o fata bruneta, slabuta, inalta, pe scurt arata destul de bine si pe deasupra ii mai facea si ochi dulci lui Zero, iar acesta la randul lui raspundea flirtului.
- Um...uiti ca cunt si eu pe aici?Te poti duce la intalnire cu ea dupa ce plec eu.Si asa am venit doar sa mananc si nimic mai mult!
- Ah, scuze.imi raspunse usor ironic, apoi se intoarse iar catre chelnerita.Ei ce zici?Ne vedem mai tarziu?
Ce, cum?Stai un pic, nu credeam sa va lua in serios ce am zis.Eram suprinsa si usor enervata.Dar ce-mi pasa mie?Doar era un baiat oarecare, nu eram la intalnire si nici nu era nimic intre noi, asa ca era liber sa face ce dorea.Bruneta a acceptat, absolut incantata, apoi a plecat sa ne aduca comanda.Eram iritata, nu stiam exact de ce, dar eram.Un timp nu a spus niciunul nimic, el se uita la mine, iar eu ma mai uitam din cand in cand pe furis.Insa am fost intrerupti de chelnerita, iar!Ne-a adus ce comandasem, iar lui i-a lasat si un biletel pe masa.M-am uitat mai atent si am vazut ca era un numar de telefon, mai mult ca sigur numarul ei.M-am apucat sa mananc, inainte de a zice sau face vreo prostie.Eu comandasem salata de fructe de mare, iar el...nici nu sunt prea sigura ce era, o salata cu caviar cred, in fine, arata ciudat, salata mea era mai buna!Recunosc ca ma holbam un pic la mancarea lui, incercand sa-mi dau seama ce e exact, dar o faceam discret si nu ma asteptam ca el sa observe, si spre ghinionul meu...a crezut ca vrea sa gust.De parca as fi gustat asa ceva!
- Gusta daca vrei, ma invita el apopiind furculita de gura mea.Haide gusta!
- Nu, mersi.l-am refuzat indepartandu-i mana.
- Haide, gusta, ce te costa?
Arata ciudat, prea ciudat pentru gustul meu, e prea sofisticat pentru mine, fructele de mare imi ajung.Dar el nu era de aceasi parere, insita sa gust si...pana la urma a reusit sa ma convinga.Nu pot sa inteleg cum, sunt foarte incapatanata de fel, dar era ceva, ceva in vocea lui care a reusit sa ma convinga atat de usor.In fine, am incercat sa nu-mi bat prea mult capul cu asta si pana la urma am gustat.
- Hm, e bun.
- Ti-am zis eu.
- Mda, mersi...
Ne-am terminat amandoi mancarea in liniste, apoi am parsit restaurantul.Dar ghici ce?Chiar la usa, era bruneta de mai devreme, se pare ca il astepta.Doamne cata minte sa ai sa astepti un baiat care tocmai a luat masa cu o fata.Mda, unele nu au minte.Totusi sunt curioasa ce va face Zero...

well, imi place povestea ta..e interesanta, si povestesti la persoana intai..hm, imi place stilul asta...dupa cum s'a mai zis, poveste originala, zic eu ca descrierea e destul de buna, dialogul n'a fost sec decat in unele locuri [eh, asta e, nu tot timpul poti scrie mai mult, numai daca incepi inflorituri )] astept cu nerabdare nextu'..sunt curioasa ce se intampla cu bruneta

Salutare.Uite ca am aparut si eu pe aici Doresc sa iti zic ca mi-a placut :X:X.dar daca as fi citit doar cind era capitolul 1 as fi avut pretentia ca ai folosit prea mult dialogul si putina descriere,dar din fericire capitolul 2 a echillibrat situatia,dialogul nu mai domina si se imbina placut cu descrierea
Deci astept continuare .